Sarbatori cu bine

Ca nici un altul, Craciunul de anul acesta a fost plin de vizite, un botez si lungul drum spre casa. Pregatirea a fost intensa, dar satisfactie pe masura, mai ales ca au lipsit de pe masa obisnuitele sarmale. Nu au fost n-spe mii de feluri de mancare, avand timp sa le degustam linistiti pe cele gatite deja. Ai mei nu concep sarbatori fara acest fel de mancare, dar mereu a fost prea mult pentru o singura masa si sa le plimb pana in capitala, la pachet, nu m-a mai tentat de mult. Sarmalute ca ale mamei nu face nimeni, le-am zis totusi pas pana la Paste.

M-au incantat muschiuletul si kaizerul facute de tata, mai bine zis afumate la tara de el, care au fost delicioase. Atat de... incat am aplicat asupra lor vorba imprumutata de la Joey: "I don't share food!". Reteta de soric umplut a fost si ea impresionanta, am sa o detaliez mai tarziu ;).

Raciturile insa raman de departe preferatele mele. Ciolanul fiert, cu carnea frageda  rozalie dezlipindu-se usor de pe el, cu bucatelele de crant numai bune de rontait si slaninuta inmuiata cat aproape sa se topeasca in gura, cu soricul care mai ca nu striga sa-l gust. Cate palme nu mi-am luat eu peste mana mea cea pofticioasa, care mai agata cate o imbucatura.

Craciunului i-a urmat un Revelion petrecut in apropiere de Sibiu, fara multa zapada, plin insa cu "jocuri de societate": whist, poker, catan si canasta. Am petrecut afara vreo 2-3 ore in total, pe un traseu ce trecea prin sat, ca sa vedem un baraj, putina zapada si sa bem un vin fiert. Pentru intoarcere am apelat insa la doi soferi ramasi la pensiune, care au venit sa ne ia, spre recunostinta noastra totala (doar pt ziua respectiva).

Daca de Craciun n-am dat iama in mancare si am fost cumpatata, nu acelasi lucru pot sa spun si despre Revelion unde gazda, fost militar (presupunem noi) plecat prin delegatii oficiale (spune el) a facut armata cu noi: la 11 si 17 stabilim orele de masa, daca nu-i trezim pe cei ce mai dorm posibil sa nu mai primeasca mancare sau nu mai primim noi pana nu suntem toti la masa. Si, dupa cum spunea cineva: "a taiat porcu' si ni l-a dat tot noua" - am mancat la greu cum n-am mancat niciodata: slaninuta, caltabos, omleta cu kaizer, jumeri, carnati, ciorba la fiecare masa (unele mai erau si de pui), fripturici, snitele delicioase, tocana de porc, toate acompaniate de cartofi taranesti sau mash potatoes cu ceapa calita si muraturi la greu. Sa fi vrut sa mananci mai light si nu aveai la dispozitie decat acrituri si ceva unt cu dulceata.

Noaptea de Anul Nou ne-a prins pe masa cu un aperitiv super bogat, icre si salata de vinete facute in casa, peste pane si sarmalute, cordon bleu gatit chiar de gazda. Deja la 4.30 eram plini de mai ca ne rostogoleam pe-acolo, dansul era foarte consternat ca aproape jumatate dintre noi trasesera pe dreapta, sarmalute nu mancase nimeni. Ne-am simtit asa, musafiri nedemni de o asemenea gazda si am acceptat, cativa dintre noi, cate o felie din tortul care fusese pregatit pentru desert. N-as putea spune ca ne-am dus toti la culcare zambitori si multumiti, insa plini sigur eram.

In dimineata ultimei zile din cele 5 petrecute acolo ne-am jurat ca nu mai jucam o luna de zile carti si boardgame-uri. Ne-a ajuns.

Bine ca s-a mai dus unul. Sper ca cel nou sa fie, daca nu mai bun decat cel trecut, macar la acelasi nivel.