Dupa o noapte in care am dormit neintoarsa, m-am trezit cu greu de dimineata ca sa mergem la cumparaturi pentru micul dejun si gratarul de sambata. Gazda ne-a pregatit cafelute si ceaiuri fermecate pentru a incepe bine ziua si buna idee a fost, ca eu aveam ochii lipiti de somn si de ai deschide fara ajutor, neam. Apoi am pornit dupa de-ale gurii, prin bruma depusa de dimineata.
Micul dejun (mai degraba brunch) a fost energizant, cu carnati de casa afumati, toba, sunca afumata, pastrama de porc, cascaval si iaurt cumparat direct de la fabrica, paine cu cartofi de curand scoasa din cuptor. Pentru mine cireasa de pe tort a fost sosul de hrean, care mi-a placut foarte mult, chiar daca la un moment dat eram intr-o situatie de genul :"mananc si plang, mananc".
Amiaza tarzie ne-a prins in padurea din apropiere, in echipament de camuflaj, unde am pierdut vreo doua ore impuscandu-ne cu bilute colorate si "eu te acopar, tu furi steagul", "prinde-l, incolteste-l", "mai e unul, hai sa-l killarim". O plimbare pe pajistea din fata cabanei ne-a mai linistit spiritele si incantat privirile cu imaginea muntilor Fagaras si Cindrel.
Gandindu-ne ca cina va merge mult mai bine daca revedem orasul si targul de Craciun, am pornit alene, cu masinile, spre Sibiu. Vinul fiert, clatitele fierbinti cu diverse umpluturi au fost inceputul. Langosii la care tanjeam eu erau tot acolo, zemuiti cu mujdei de usturoi si strigandu-ma parca pe nume; nu am putut refuza aceasta chemare.
In Bistro Atrium, chiar langa Podul Minciunilor, am poposit pentru o mica hidratare inainte de intoarcere si alegerea s-a dovedit a fi foarte buna. Am mancat cea mai delicioasa supa crema de ciuperci de pana acum, care mi-a mangaiat la maxim papilele si le-a facut sa tresalte de bucuria gustului.
Aperitivele fiind deja la ghiozdanel, ne-am intors la cabana, am bagat si cate o portie fierbinte de tochitura fermecata, gatita de gazda noastra, cu mamaliguta calda si smantana (eu nu am folosit deoarece am preferat mancarea simpla, fara sa-i modific din aroma). La telemeaua proaspata, nesarata, nu am rezistat si am gustat putin de pofta. Vedeta serii a fost insa tuica fiarta cu zahar caramelizat, care s-a consumat cat ai zice afumat.
Miezul noptii ne-a gasit stand pe net sau jucand scrabble, pe acorduri rock-folk, cu incercari de cuvinte asemanatoare cu iendorfine, entropie (tradatorii nu mai lasasera alte optiuni de cuvinte, iar pe cele de genul primului nu le acceptau din cauza discriminarii moldovenilor :d)
P.S. Entropia s-a exemplificat ca o cafea in care torni lapte sau un tub de pasta de dinti, din care scoti pasta. Mi-a placut mai mult primul exemplu, poate si din cauza ca eu reusesc totusi sa bag pasta inapoi in tub (facem exceptie de efortul depus si faptul ca tubul ramane deformat).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu